Martisorul
Este un obiect mic de podoaba legat cu un snur impletit dintr-un fir alb si unul rosu, care este oferit fetelor si femeilor ca semn al sosirii primaverii. Se ofera in general in ziua de 1 Martie si este parte a unei traditii vechi specifice romanilor si a unor populatii invecinate (Bulgaria, Macedonia, Albania). Impreuna cu martisorul se ofera adesea si flori timpurii de primavara, cea mai reprezentativa fiind “ghiocelul“. In unele zone ale tarii, dupa ce este purtat, martisorul este legat de o ramura a unui pom fructifer reprezentand si un semn de belsug.
Originile martisorului nu sunt cunoscute exact, dar se presupun a fi in perioada Imperiului Roman cand Anul Nou era sarbatorit in luna lui Marte, odata cu prima zi a primaverii. Acesta fiind atat zeul razboiului cat si al fertilitatii si al vegetatiei. De aici si culorile martisorului, rosu reprezentand razboiul sau sangele (sau dragostea in alte interpretari) si albul reprezentand pacea sau puritatea. In urma cercetarilor arheologice de la “Schela Cladovei“, au fost descoperite niste amulete (pietricele vopsite in alb si rosu) asemanatoare cu martisorul si datate cu o vechime de cca. 8.000 de ani, asa ca traditia martisorului e posibil sa fie cu mult mai veche decat se credea pana acum.
Si pe vremea dacilor simbolurile primaverii erau confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 Martie. Martisoarele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe o ata. Alte surse aratau ca martisoarele constau in monede care erau atarnate de fire subtiri de lana, negru cu alb. Tipul de moneda: aur, argint sau bronz indica statutul social.
Ele erau purtate pentru a avea noroc si pentru a avea o vreme buna.
Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile din cauza soarelui. Acestea erau purtate pana cand copacii incepeau sa infloreasca si apoi atarnate de crengile lor.
Legenda Martisorului:
Voinicul care a eliberat Soarele
Un mit povesteste cum Soarele a coborat pe Pamant in chip de fata preafrumoasa. Dar un zmeu a furat-o si a inchis-o in palatul lui. Atunci pasarile au incetat sa cante, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii au uitat de joaca si veselie si lumea intreaga a cazut in mahnire. Vazand ce se intampla fara Soare, un tanar curajos a pornit spre palatul zmeului sa elibereze preafrumoasa fata.
Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si au inceput lupta. S-au infruntat zile intregi pana cand zmeul fu doborat. Aceasta s-a ridicat inapoi pe Cer si iarasi a luminat intregul pamant. A venit primavara, oamenii si-au recapatat veselia, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sangele cald din rani i s-a scurs in zapada. Pe cand acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii.
Pana si ultima picatura de sange se scurse in zapada imaculata. Muri.
De atunci tinerii impletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei le ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul inseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii
O alta legenda este cea a Babei Dochia:
Se spune ca acum mai multi ani o femeie batrana care se numea Dochia avea o fiica vitrega pe care o ura. Intr-o zi de iarna cumplita Dochia i-a dat o haina foarte murdara cerandu-i sa o spele la rau pana devine alba ca zapada.
Tanara fata a spalat-o mult timp, dar pe cat o spala ea mai tare, pe atat devenea haina mai neagra! Atunci a aparut un barbat care se numea Martisor si a intrebat-o de ce plange. Ea i-a povestit ce i se intamplat.
Atunci Martisor i-a spus ca poseda o putere magica si i-a oferit o floare rosie si alba si a indemnat-o sa mai spele inca o data vesmantul si apoi sa se intoarca acasa. Cand a ajuns fata acasa panza era alba ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit sa isi creada ochilor. Ea nu ar fi crezut ca fiica sa vitrega va reusi sa indeplineasca sarcina. Deodata a vazut floarea din parul fetei. "De unde o ai?" o intreba batrana, "este inca iarna".
Batrana crezu ca primavara a revenit si pleca cu turma pe munte. Pe drum vremea era frumoasa, asa ca a renuntat la cojoacele pe care le puta. La sfarsit a fost insa prinsa de burnita. Cand a ajuns in varf i s-a aratat Martisor: "Vezi cat de rau este sa stai in frig si umezeala" a grait el, "tu, cea care ti-ai obligar fiica sa spele iarna hainele la rau." Apoi a disparut. Batrana a ramas singura pe munte, a venit gerul si oile au fost transformate in pietre. De atunci rosul si albul simbolizeaza lupta intre bine si rau, intre iarna si primavara.
Conform unei alte traditii, culoarea rosie, data de foc, sange si soare este atribuita vietii, deci femeii, in timp ce culoarea alba, conferita de limpezimea apelor si albul norilor este atribuita intelepciunii barbatului. De altfel, culorile alb si rosu au ramas pana in zilele noastre ca simbol al sexelor“.
Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: " scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet... Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca."
-
Martisor, numele popular al lunii martie, este de origine latina Martius. Dupa vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi din an, în care se celebra sarbatoarea Matronalia. În aceasta zi aveau loc serbarile lui Marte zeul fortelor naturii, al primaverii si agriculturii, ocrotitor al câmpului si turmelor;
-
La vechii traci, aceleasi atribute le avea zeul Marsyas Silen, inventatorul fluierului, al carui cult este legat de glia materna si de vegetatie. Acestui zeu ii erau inchinate sarbatorile primaverii, ale florilor si fecunditatii naturii. Se pare ca sarbatoarea romana a matronaliilor s-a suprapus in spatiul românesc peste echivalentul local al acesteia, Baba Dochia, personaj traditional care isi are originea în vechiul cult al Marii Mame.
-
La sate , martisorul reprezenta "funia anului".Cele doua fire impletite simbolizaucele 365 de zile sau 366 de zile adunate in doua anutimpuri de baza: Iarna si vara.Oamenii agatau de aacest snur o moneda de aur,argint sau alt metal.Dupa unele traditii se zice ca firul Martisorului l`ar fi tors chiar Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte....
In Muntenia Martisorul nu era purtat numai de copii ci si de fetele si nevestele tinere care il purtau a mana sau la gat,zicand:
Cine poarta Martisoare
Nu mai e parlit de soare. -
La sfarsitul lui martie fetele care aveau pistrui pe fata aruncau Martisorul in sus , spre Soare zicand:
Sfinte Soare,Sfinte Soare
Daruiescu`ti martisoare.
In locul lor tu ma fereste
De pistrui ce ma`nnegreste
Ia`mi te rog negretele
Si da`mi albetele.
Fa`mi fata ca o floare
Sfinte Soare,Sfinte Soare. -
in Moldova, Martisorul se numea Martig sau Martigus, iar in Muntenia era cunoscut sub numele de Mart?
-
in vremurile indepartate oamenii purtau de Martisor un snur impletit din lana alba si rosie, pus la incheietura mainii?
-
de 1 martie, parintii legau copiilor cate o moneda de argint sau aur la gat sau la mana, iar scopul purtarii monedei era ca acei copii sa aiba noroc in cursul anului, sa fie sanatosi si curati ca argintul?
Surse: http://en.wikipedia.org/
http://www.argento.ro/pictures/despre-martisor/
http://www.f-jokes.com/Martisorul---origine-si-semnificatie_1786.html
